Apidiagnoza- luna aprilie

Luna aprilie  – Apidiagnoza
Deşi temperatura creşte, în decursul lunii aprilie pot surveni perioade reci, cu ploi sau chiar cu fulguieli scurte de zăpadă în unele zone ale ţării. Odată cu mărirea zilei, temperatura creşte şi apar primele flori. Familiile de albine îşi încep activitatea din afara stupului. Pentru ele, începe un nou sezon, de formare a rezervelor de hrană, de înmulţire.
Creşterea duratei zilei-lumină, înflorirea masivă şi continuă a pomilor fructiferi, a plantelor de pădure, a sălciilor, zălogului etc. precum şi a unor culturi agricole ca muştarul şi rapiţa de toamnă, creează albinelor condiţii optime de activitate şi de dezvoltare a puterii familiilor. Acum are loc înlocuirea totală a albinei de iarnă cu albine tinere, crescute în cantităţi din ce în ce mai mari. Tocmai în acest scop, pe tot decursul lunii aprilie lucrările vor fi îndreptate spre asigurarea în principal a spaţiului necesar creşterii de noi generaţii de albine, a completării cantităţilor de hrană şi a izolării termice în condiţii optime a cuibului.
Încă din ianuarie-februarie, matca a declanşat ouatul, la început pe suprafeţe ale fagurelui din centrul ghemului de iernare mici de 0-2 dm2, apoi din ce în ce mai mult, pe porţiuni mai mari. Noile albine eclozionate vor îngriji generaţiile următoare. Sunt albine doici diferite de cele de iernare, fără rezerve în corpul gras. în familie raportul dintre albinele de iernare şi cele nou apărute, se va schimba în fiecare zi, în favoarea albinelor tinere. Este momentul când albinele îmbătrânite, de iarnă, datorită uzurii, vor muri, lăsând locul noii generaţii. Acesta este momentul cel mai dificil în familia de albine, fenomen observat de obicei în a doua jumătate a lunii.
Factorii care influenţează depăşirea cu succes a pragului, sunt în principal:
cantitatea şi calitatea hranei din stup (miere, păstura)
Influenţează în primul rând calitatea albinelor de iernare ca şi a celor de primăvară mai ales prin dezvoltarea glandelor hipofaringiene ale acestora, glande cu rol foarte important în producerea lăptişorului de matca. Aceste albine au un dublu rol: acela de alimentare a mătcii cu hrană de calitate, pentru forţarea pontei (accelerarea depunerii de oua) precum şi luarea în creştere a ouălor depuse de mătci.
Albinele prost hrănite sau cu hrană de slabă calitate nu vor lua în creştere larvele determinând scăderea proporţiei de albine tinere faţă de cele bătrâne sau îmbătrânite.
existenţa unor culesuri slabe, sau practicarea hrănirilor stimulative.
calitatea mătcii (matcă tânără şi prolifică sau matcă bătrână, epuizata, cu defecte fizice).
Influenţează de asemenea ritmul ouatului. Schimbarea la doi ani a mătcilor poate reduce mult, “căderea” mătcilor în primavară atunci când familia are mare nevoie de o matcă bună.
păstrarea căldurii necesare în cuib.
Rămâne, ca şi iarna, o grijă principală a apicultorului. În primăvară, în plină perioadă de dezvoltare a familiilor de albine, când în stup exista rezerve de hrană, matca îşi intensifică în fiecare zi ponta. Spaţiul existent este mare acum (celule golite de miere, rame în excedent). Ca urmare familia se extinde pe toate ramele, nereuşind să încălzească tot puietul existent. Apariţia unor zile capricioase, cu temperaturi scăzute, în unele zone chiar lapoviţă, poate duce la reformarea ghemului şi părăsirea puietului ceea ce determină compromiterea lui. De aceea ca lucrare principală apicultorul trebuie să lucreze “cu un cuib strâns” adică eliminând ramele excedentare, astfel încât albinele să acopere bine fagurii ramaşi în stup. Procedând astfel căldura va fi asigurată la un nivel corespunzător.
Semnul egal între albinele bătrâne, epuizate şi care si-au încheiat menirea şi cele tinere se înregistrează mai devreme sau mai târziu în funcţie de câţiva factori frenatori sau propulsatori cum sunt:
mersul (sau starea) vremii (condiţii meteo);
surse de cules de la vegetaţia nectaro-poleniferă;
puterea familiei la intrarea şi ieşirea din iarnă;
starea de sănătate;
valoarea – respectiv prolificitatea -mătcii;
hrănirile anterioare de completare a rezervelor de hrană şi mai ales cele actuale de stimulare a dezvoltării, protecţia termică a stupilor (mai sunt zile şi mai ales nopţi reci).
Armonizarea acestor factori într-o stupină este un caz fericit care se poate întâmpla sau nu. De aceea grija principală a apicultorului este să îndeplinească la timp, corect şi cu profesionalism toate acţiunile menite împuternicirii rapide a fiecărei familii de albine. De ce este nevoie de creşterea puternică şi rapidă a numărului de albine în fiecare familie? Foarte simplu: pentru că la primul mare cules de producţie caracterizat prin intensitate şi scurtime în timp (10-12 zile la salcâm), numărul mare de albine culegătoare va asigura, aşa cum se zicea şi încă se mai zice: ” Valorificarea superioara a culesului “. Mai corect ar fi să spunem: optimizarea culesului înţelegând prin aceasta realizarea unui optim economic. Acest optim defineşte capacitatea fiecărei unităţi biologice de producţie – stupul cu albine şi în final stupina – de a aduna o cantitate de miere, respectiv recolta a cărei valoare să acopere şi să depăşească cât mai mult cheltuielile ocazionate de creşterea, întreţinerea albinelor (biostimulatori, rame, faguri artificiali, medicamente, amortizări de utilaje), costurile transportului în pastoral ca şi a forţei de muncă, taxele şi alte plăţi efective făcute de proprietarul stupinei. Oricine se ocupă de albine constată că apicultura costă şi costurile cresc pe zi ce trece datorită inflaţiei.
Toţi autorii de manuale apicole ca şi apicultorii profesionişti recomandă hrănirile de stimulare în primăvară tocmai în ideea optimizării culesului care în ultima instantă nu înseamnă altceva decât o recolta mare = profit mare. Apicultorii ştiu ca mierea de salcâm este o miere superioară, mult apreciată la consumul intern şi mai ales la export, deci bine plătită. De multe ori livrarea de către producător a unei cantităţi de miere superioară de salcâm este condiţionată de achiziţia de către cumpărător şi a altor sorturi de miere, mai puţin solicitată, în cadrul a ceea ce numim vânzarea “în paletă” a unor cantităţi mai mari de miere variată sortimental.
Dacă din punct de vedere biologic, fiziologic şi economic suntem lămuriţi să vedem care sunt

Acţiunile specifice

În stupină
Revizia sumară de primăvară, revizia generală sau de fond, diagnosticul şi tratamentul în caz de boală în stupină sunt lucrări înşirate şi descrise într-o derulare logică şi necesară.
Nici un apicultor nu trebuie să uite că dacă în luna trecută (martie) nu a efectuat lucrările obligatorii din cauza vremii nefavorabile în cel mai fericit caz sau din neştiinţă, neglijenţă sau nepăsare – în cel mai nefericit caz – acum este momentul să lucreze bine şi repede în stupină.
Pentru aceasta, odată cu creşterea temperaturii peste 15-16°C, va executa revizia de fond a familiilor de albine cu care ocazie se stabileşte puterea familiei – în intervale sau cantitativ (un interval de albine egal 200 g albina pe rama ME sau 300 g pe rama Dadant), cantitatea şi calitatea puietului (în rame ocupate de puiet) şi cantitatea de hrană rămasă în cuib după terminarea perioadei de iernare.
Cantitatea puietului şi modul (aspectul) său de amplasare determină calitatea lui. Depunerea compactă şi în cantitate mare (2-3 faguri de puiet la 5-6 intervale albină) indică o matcă de calitate, prolifică, sănătoasă. Puietul puţin, împrăştiat, cu celule goale în cuprinsul lui, arata o matcă uzată, cu defecte, care va trebui să fie înlocuită. Cu această ocazie se scot, sau se trec după diafragmă fagurii goi, cei cu defecte, cu multe celule de trântori, precum şi fagurii albi care, în perioada de primăvară, sunt acceptaţi mai greu de mătci pentru creşterea puietului şi care, în acelaşi timp, menţin în cuib o zonă care se încălzeşte mai greu din cauza coeficientului termic mai redus.
Pentru mărirea suprafeţei de puiet fagurii cu resturi de miere aşezaţi după diafragmă şi chiar cei rămaşi în cuib se descăpăcesc.
Cât priveşte creşterea puietului, la început, până ce puietul ocupa bine 3-4 faguri în centrul cuibului, acesta se menţine cât mai strâns, astfel încât puietul să fie depus cât mai compact, albina ocupând complet intervalele dintre faguri. Cuibul se menţine în acest mod până ce puietul se extinde până la fagurii laterali, iar albina trece ziua şi pe fagurii de după diafragmă. Din acest moment, o dată la 6-7 zile se introduce la marginea puietului câte un fagure bun de ouat, mai închis la culoare (lucrarea se numeşte lărgirea cuibului), iar după ce puietul se extinde pe 5-6 faguri, fagurele respectiv se poate introduce între ultimii doi faguri cu puiet, din partea dinspre diafragmă, care de obicei este îndreptată spre sud (lucrare denumită spargerea cuibului). Fagurele nou introdus, poate fi uscat sau puţin stropit cu apă călduţă sau cu sirop slab de zahăr, în ultimul caz trebuiesc luate măsuri atente de prevenire a furtişagului. Se lucrează repede şi precis, nu se ţine cuibul deschis timp îndelungat, nu se lasă fagurii cu miere sau cu sirop între stupi. La apariţia furtişagului se întrerupe imediat administrarea de sirop şi se închide stupul, se reduce deschiderea urdinişului, şi eventual se umezesc stupii cu petrol, motorină etc. pentru alungarea albinelor hoaţe, se pun tăvi cu materiale fumigene în faţa urdinişurilor.
Această schemă de dezvoltare a cuibului se foloseşte indiferent de tipul stupului, chiar şi la cei multietajaţi, în cazul în care au ieşit din iarnă cu mai puţin de 6-7 intervale de albine, în plus, aceştia pot fi lăsaţi pentru prima perioadă doar pe un corp, sau în cazul în care au iernat pe două corpuri, între acestea să se introducă o folie din plastic sau din carton asfaltat, cu o fantă de 1/20 cm înspre peretele din faţă, pentru trecerea albinelor, în acest mod strâmtorarea este mai puternică şi păstrarea regimului termic mai sigură.
Dacă stupii ME au iernat doar pe un corp, sau li s-a redus un corp în primăvară pentru a se realiza un regim termic mai bun în cuib (la familiile slabe), şi a fost lăsat doar corpul în care se afla cuibul familiei de albine, în momentul în care albina ocupă bine 8-9 intervale şi există 6-7 faguri cu puiet, se montează (ataşează) şi cel de al doilea corp. Acesta se aşează pentru început, sub corpul ocupat de cuib, unde se menţine până când în corpul de sus puietul va ocupa 8 faguri, fapt care va obliga matca să coboare în corpul de jos unde va începe să depună ouă pe 2-3 faguri centrali iar intervalele corpului respectiv vor fi ocupate măcar pe jumătate de albine. În acel moment se face inversarea corpurilor, în continuare lucrându-se nu cu rama, ci doar cu corpul.
Pentru o mai buna amorsare a creşterii de puiet în corpul pus deasupra, în acesta se poate introduce un fagure cu puiet necăpăcit scos din primul corp, în locul lui introducându-se un fagure bun de ouat sau o ramă cu fagure artificial, puietul introducându-se între fagurii în care matca a depus deja ouă. În corpul aşezat deasupra, dacă în natură există un oarecare cules de întreţinere, se mai pot introduce în locul fagurilor goi, 1-2 rame cu faguri artificiali,, cu care se încadrează (intercalează) fagurii cu ouă sau cu puiet. În perioadele cu cules abundent şi mai ales dacă albinele beneficiază de cules de la vreun masiv melifer (rapiţă, muştar, cătină etc.) se pot introduce la clădit rame cu faguri artificiali, amplasaţi la marginea cuibului lângă ultima ramă de puiet. Aceşti faguri pot fi lăsaţi în locul respectiv până ce sunt clădiţi complet sau pot fi înlocuiţi cu alţi faguri artificiali doar după ce celulele au fost trase numai pe jumătate din înălţime, fagurii urmând a fi terminaţi de crescut la culesul următor, mai intens (salcâm). Cea de a doua variantă este de preferat, în acest mod putem realiza începerea clădirii la mai mulţi faguri, şi nu vom tine ocupat locul respectiv cu un fagure alb în care, de regulă, în această perioadă, albinele nu depun nimic, în plus îI pot strica clădind în unele cazuri celule de trântor.
În situaţia în care se observă tendinţa depunerii de puiet de trântor, mai ales la familiile cu mătci mai bătrâne, se va introduce la marginea cuibului o ramă goală, eventual însârmată (rama clăditoare) în care albinele vor trage faguri naturali cu celule de trântori, faguri care pot fi recoltaţi periodic, pe măsura ce sunt terminaţi de crescut, uneori în celule existând chiar şi ouă sau puiet tânăr de trântori.
În general, în această perioadă există un cules de întreţinere, uneori chiar mai intens, de nectar, cât şi un aport destul de mare de polen care, în unele cazuri, poate bloca fagurii destinaţi creşterii de puiet. În acest caz fagurii destinaţi creşterii puietului , blocaţi cu păstură, trebuie să fie scoşi din cuib şi înlocuiţi cu alţi faguri goi, buni de ouat, de preferat cu coroane de 0,4-0,5 kg miere. Pot apare însă şi perioade lipsite de cules, care influenţează negativ desfăşurarea normală a creşterii puietului. Pentru remedierea acestei situaţii, în vederea asigurării hranei hidrocarbonate necesare (miere) se vor face hrăniri stimulente. Furajarea albinelor în scop de stimulare, amplificare şi accelerare a dezvoltării este esenţială.
Hrănirile stimulative de primăvară se fac cu sirop de zahar sau miere (apa + zahăr = 1:1 – 1 parte apă la 1 parte zahăr -) în cantităţi mici, administrate periodic şi repetat la un interval de 3-4 zile, în funcţie de puterea familiilor şi de capacitatea lor de prelucrare a siropului.
Administrarea în hrănitoare a porţiilor mici de sirop din zahăr călduţ creează o senzaţie de cules care, bazată pe instinctul de acumulare, induce un plus de activităţi:
– la matcă: mărirea numărului de ouă depuse într-un interval de timp;
– la albinele doici: contingente mai mari vor lua în creştere puiet mai mult, albinele care efectuează alte munci în stup, în faguri şi chiar în afara stupului vor fi mai zorite.
O metoda eficientă şi cu un volum necesar mai mic de muncă, este administrarea în hrănitoare de zahăr tos puţin umectat. Astfel administrat, folosirea zaharului este permanentă, creând senzaţia de cules, şi de lungă durată şi, în plus, nu provoacă furtişag. Poate fi folosit însă doar atunci când temperatura exterioară a atins cel puţin 16-18°C.

Întrucât primăvara se pot manifesta semnele clinice ale nosemozei (pete de diaree, albine bolnave) împotriva acestei boli preparatul FUMIDIL B administrat conform prospectului, sau ceaiuri preparate din mai multe plante medicinale: sunătoare (Hypericum perforatum), flori de coada şoricelului (Achilia millefolium), frunze de mentă (Mentha p/per/ta), flori de muşeţel (Matricaria chamomilla), frunze şi flori de busuioc (Ocimum basilicum).
Infuzia se prepară astfel: cantitatea de plante uscate trebuie să fie de 20 g la un litru de apă (în total, nu de fiecare plantă). Infuzia la nevoie se poate face din una, două, trei sau toate plantele indicate, luate în părţi egale. Plantele mărunţite se pun într-un vas emailat peste care se toarnă o cantitate mică de apă rece ca să se îmbibe, în alt vas se fierbe apa care se toarnă fierbinte peste plantele din vasul în care s-au îmbibat cu apă rece. Vasul cu plante şi apa fierbinte se lasă 5 minute la foc mic, fără să fiarbă. După ce se stinge focul se acoperă vasul şi se lasă timp de 30 de minute pentru a se produce extracţia principiilor active. Se strecoară şi cu aceasta infuzie (ceai) se prepara siropul. La 1 litru ceai se adaugă 1 kg zahăr şi zeama stoarsă de la o jumătate de lămâie. Se administrează porţii de câte 250-500 ml (0,25-0,5 l) în funcţie de puterea familiei, de patru ori la interval de 5 zile.
În cazul afectării stupinei de nosemoză – diagnosticată pe baza semnelor clinice (pete de diaree, albine cu abdomenul destins, flasc, ce se deplasează greu şi sunt incapabile de zbor) corelate obligatoriu cu examenele de laborator – stupina va fi igienizată prin îndepărtarea fagurilor vechi sau cu pete de diaree. Familiile de albine vor fi mutate în stupi dezinfectaţi prin spălare cu apa şi sodă de rufe (carbonat de sodiu) 50 g la litru de apă caldă.
În nici un caz acum în siropuri sau mai devreme în paste, şerbet ori zahar candi nu se vor introduce în compoziţie streptomicină ori alte antibiotice. Utilizarea streptomicinei în tratamente cu scop preventiv sau curativ este cu desăvârşire interzisă. Mierea cu urme de streptomicina este refuzată la cumpărare.
În cazul apariţiei de larve bolnave de puiet văros sau locă se iau imediat măsuri de tratament. Când infectarea cu locă cuprinde mai multe celule pe acelaşi fagure, e de preferat ca fagurele respectiv să fie scos la reformă şi topit, indiferent de cantitatea de puiet şi de miere pe care o conţine.
De asemenea, se aplica tratamentul contra varroozei.
Este bine ca tot acum să se treacă (transvazeze) familiile de albine în stupi curaţi, fără defecte şi dezinfectaţi, transvazarea făcându-se mai uşor dat fiind puterea redusă a familiilor de albine, cu aceeaşi ocazie rezolvându-se şi pregătirile stupilor în vederea unor eventuale deplasări ulterioare în stupărit pastoral.
Tot în această perioadă, este bine să se monteze colectoarele de polen, atât pentru evitarea blocării cuibului cu polen cât şi în vederea asigurării unor rezerve de polen necesare în perioadele lipsite de polen sau pur şi simplu în scopuri comerciale.
Se execută de asemenea întărirea familiilor foarte slabe prin introducerea de puiet căpăcit cât mai aproape de eclozionare, luat de la familiile puternice şi introdus în familiile foarte slabe, cu şanse puţine de supravieţuire prin forţe proprii. De remarcat că merită a fi întărite doar acele familii care au mătci tinere valoroase – de regulă roi formaţi în anul anterior şi care, din anumite motive au ieşit din iarnă foarte slăbite. Cele cu mătci bătrâne, defecte, sau afectate de diferite boli, mai bine se reformează şi se refac în decursul sezonului activ. La introducerea puietului se va avea grijă ca acesta să fie bine acoperit de albina familiei ajutate, altfel puietul neacoperit de albine poate răci şi se pierde fără folos De aceea în asemenea familii se introduc fagurii cu puiet pe suprafeţe mai mici, scoţându-se toţi fagurii de prisos şi izolându-se cuibul cât mai bine din punct de vedere termic.
În vederea valorificării optime a culesului de la salcâm poate fi executată aşa-numita uniformizare a puterii familiilor, scop în care se scot faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice (6-7 faguri cu puiet) şi se introduc în familiile de putere medie (4-5 faguri cu puiet). În acest fel, familiile de putere medie ating mai repede o putere mai mare, stupina ajungând la perioada de cules cu un efectiv mai mare de familii puternice, iar pe de altă parte se poate evita intrarea prematură a familiilor foarte puternice în frigurile roitului. În locul cedării puietului căpăcit se poate practica schimbul de faguri cu puiet, în locul fagurilor cu puiet căpăcit din familiile foarte puternice introducându-se faguri cu ouă şi larve tinere scoase din familiile de putere medie, care primesc puietul căpăcit.
Acest mod de unificare (întărire) nu are rost să se aplice la familiile mai slabe (2-3 rame cu puiet), care oricum nu se vor întări prea mult până la înflorirea salcâmului, urmând a se dezvolta în timpul acestuia şi după.
În aceasta perioadă albinele au tendinţa de a strânge cantităţi mai mari de propolis cu care astupă eventualele crăpături sau spaţii goale dintre piesele stupului (rame. podişor, urdiniş etc.), în scopul menţinerii microclimatului optim creşterii puietului. Această situaţie trebuie folosită cât mai intens cu ocazia reviziilor periodice a stării familiilor, în vederea realizării unor cantităţi cât mai mari de propolis proaspăt, de cea mai bună calitate atât prin răzuirea directă cu ajutorul dălţii apicole a pieselor stupului, cât şi prin folosirea unor colectoare speciale de propolis (pânze, plase, grile etc.,).
Se fac lucrări pregătitoare pentru creşterea de mătci şi producerea de roi. Se introduc faguri cu celule de trântori în familiile selecţionate, se pregătesc leţişoarele cu botci, cuştile de eclozionare, nucleele de împerechere etc.

În atelierul stupinei
Se topesc fagurii reformaţi, fagurii necorespunzători din cuib, crescăturile şi resturile de ceară.
Se tratează fagurii depozitaţi, de rezervă, contra moliei cerii.
Se condiţionează polenul recoltat prin triere şi uscare după care se conservă prin tratare cu tetraclorură de carbon sau prin menţinerea în congelator.
Se însârmează rame şi se fixează fagurii artificiali.
Plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi şi însămânţări de plante melifere;

Organizatorice
În cazul în care urmează ca stupina să se deplaseze în pastoral se pregătesc materialele necesare împachetării şi transportării stupilor, se întocmesc şi se obţin vizele pe actele necesare efectuării acestei lucrări.
Planul deplasării în pastoral trebuia definitivat încă din timpul iernii. Daca nu s-a făcut atunci nu-i târziu nici acum. Trebuie stabilit precis: câţi stupi vor fi transportaţi, în ce loc şi pe ce vatră temporară vor fi răspândiţi.
Pentru aceasta este nevoie de două documente obligatorii:
1) Repartiţia de stupărit pastoral vizată de organele locale Romsilva şi
2) Certificatul sanitar-veterinar eliberat de medicul veterinar de la circumscripţia veterinară de care aparţine localitatea de unde se transportă stupii, document prin care se atestă starea de sănătate a efectivului stupinei.
Fireşte ca nu vom deplasa la salcâm (l, II şi chiar III) decât familiile de albine puternice şi sănătoase adăpostite în stupi integri (fără crăpături sau dezmembrări). Tijele şi fluturaşii de rigidizare (la stupii ME), sitele de ventilaţie, mânerele, închizătoarele de urdiniş – adică accesoriile cu care sunt dotate tipurile de stup îndeobşte folosite – vor fi toate funcţionale.
Corpurile de recoltă (magazine sau caturi) echipate cu ramele cu faguri noi sau deschişi la culoare, folosiţi la o singură recoltă sau recent construiţi vor fi asiguraţi în totalitate. Se ştie că fagurii vechi, maronii alterează culoarea mierii de salcâm la care indicele colorimetric constituie o restricţie importantă şi definitorie pentru calitate respectiv pentru preţul de vânzare. Unii autori atrag atenţia ca volumul de faguri scontaţi ca faguri de recoltă trebuie să fie de 2-3 ori mai mare decât cei ocupaţi efectiv de mierea capacită care va reprezenta recolta propriu-zisă. De ce? Pentru că prelucrarea nectarului în timpul unui cules de mare intensitate şi de scurtă durată necesită un spaţiu mare în care să-şi găsească loc abundenţa de nectar reprezentată de picăturile care aduse şi regurgitate de albine se preling pe pereţii celulelor. Astfel nectarul pierde mai repede surplusul de apă ajungând să conţină până la 18-20% cât trebuie să aibă mierea maturată (de la 30-40% cât conţine iniţial nectarul florii de salcâm).
Mierea în făguri (secţiuni) este un sortiment foarte apreciat şi bine plătit. Pentru obţinerea ei vom asigura stupină cu stocul de rame echipate cu secţiuni.
În mijlocul de transport cu care se efectuează deplasarea nu vom uita să punem cântarul de control.
Transportul stupilor pe drumurile publice în mijloace de transport obişnuite (camioane, remorci sau platforme) ca şi cu ajutorul unor mijloace de transport specializate este reglementat de acte normative care trebuiesc cunoscute şi respectate. Altfel cei abilitaţi pot aplica amenzi, lucru pe care nu-l dorim nimănui.
Recunoaşterea vetrelor temporare în masivele de salcâm trebuie efectuată din timp iar transportul propriu-zis este recomandat a se face în timpul nopţii. Deplasarea trebuie astfel organizată încât ea să decurgă în siguranţa, fără incidente. Aici este obligatoriu să avem în vedere rigidizarea stupilor înţelegând ca întreaga unitate de încărcătură a mijlocului de transport este asigurată prin legarea corectă cu frânghii, echiparea platformei cu obloane sau înălţătoare,mijloace de frânare şi semnalizare care să funcţioneze ireproşabil.
Asigurarea braţelor de muncă suplimentare;
Asigurarea polenizării livezilor de pomi roditori şi a culturilor de rapiţă de toamnă prin încheierea contractelor de polenizare cu proprietarii de livezi.

Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în aprilie:
În aprilie începe sau continua înflorirea următoarelor specii melifere: Arţarul american (Acer negundo)*, Arţarul tătăresc, (Acer tataricum)**, Bănuţei (Bellis perennis), Caisul (Armeniaca vulgaris)**, Căpşunul (Fragaria moschata)*, Cătina albă (Mippophae rhamnoides)”, Cireşul (Cerassus avium)”, Corcoduşul (Prunus cerasifera)**, Cornul (Cornus mas)**, Jugastrul (Acer campestre)*”, Mahonia (Mahonia aquifolium)*, Măceşul (Rosa canina)”, Mărul (Malus domestica)”, Mesteacănul (Betula alba)*, Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*, Paltinul de câmp (Acer platanoides)”, Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus)”, Păpădia (Taraxacum officinale)”, Părul (Pirus sativa)”, Prunul (Prunus domestica)”, Rapiţa de toamnă (Brassica napus var oleifera)***, Rapiţa salbatică (Brassica rapa)”, Răchita (Sa//x viminalis)”, Salcia albă (Safe alba)*”, Salcia caprească (Salix caprea)”*, Ulmul (Ulmus campestris)”, Vioreaua (Scilla bifolia)*, Vişinul (Cerasus vulgaris)”. Zambila (Hyacinthus orientalis)*, Zălogul (Salix cinerea)**.
Aproape toate plantele enumerate oferă albinelor un cules de nectar şi polen, unele ca de exemplu arţarul tătăresc, jugastrul, cele doua specii de paltin oferă şi culesuri de mană sau de la salcia albă şi cea căprească albinele adună pe lângă polen, nectar, mană şi propolis. Unele specii ca de pildă mesteacănul şi ulmul interesează albinele numai pentru polen şi mană. După denumirea populară (comuna) şi cea ştiinţifică am indicat ponderea (importanţa) apicolă prin asterisc astfel: **** (4 asteriscuri) înseamnă pondere apicolă foate mare, *** (3 asteriscuri) înseamnă pondere apicolă mare, ** (două) = pondere apicolă mijlocie şi în sfârşit * (un asterisc) = pondere apicolă mică.
În aceasta lună culesurile sunt în general definite drept culesuri de întreţinere dar de la speciile care intră în categoria ce are pondere apicolă mare sau mijlocie se pot înregistra uneori chiar culesuri de producţie ca de pildă în livezile de pomi fructiferi sau în vecinătatea lanurilor de rapiţă cultivată.
Oricum este important să cunoaştem şi mai ales să valorificam culesurile de nectar, polen, mana şi propolis oferite de aceste specii spre binele albinelor şi spre binele şi profitul apicultorului. Aceasta o doresc tuturor stupinelor şi proprietarilor lor. Sper într-un aprilie senin, călduros cu albine sănătoase, mereu mai multe, mai harnice şi bine pregătite pentru marele cules care vine: cel de la salcâm. Acesta este de patru stele (asteriscuri) adică are o pondere apicolă Foarte mare şi, luna viitoare, va fi marcat astfel:****.

Nu uitaţi
În luna aprilie, obiectivul principal îl constituie intensificarea la maximum a creşterii de puiet, întărirea familiilor în vederea folosirii culesurilor timpurii (salcâm). Asiguraţi spaţiul necesar pentru ouatul mătcilor, creşterii de puiet şi depozitarii nectarului şi polenului adus în stup. Se va acorda o deosebită atenţie întăririi familiilor ramase în urmă, cu puiet luat din familiile foarte puternice. Se ia cel mult un fagure cu puiet căpăcit la interval de 10 zile. Prin fagurii introduşi în schimbul fagurilor cu puiet căpăcit se oferă familiilor puternice spaţiul necesar pentru creşterea în continuare a puietului şi astfel se previne apariţia prematura a frigurilor roitului la familii puternice şi se întăresc totodată familiile slabe. Familiile slabe se întăresc cu 2-3 faguri cu puiet daţi odată.
Măsurile arătate se aplică numai în cazul familiilor sănătoase şi sunt contraindicate în cazul stupinelor infectate cu boli.
La apariţia perioadelor lipsite de cules se recurge imediat la hrănirea suplimentară a familiilor – mijloc de menţinere a puterii familiilor şi întărirea continuă a lor.

În concluzie:
Luna aprilie este o perioadă de activitate deosebit de intensă de care depinde dezvoltarea normală a familiilor de albine şi rezultatele economice ale sezonului activ ce urmează.
Neefectuarea la timp a lucrărilor, executarea lor cu rabat la calitate în mod sigur se va reflecta negativ asupra recoltei stupinei, în special la culesul de la salcâm ca şi la celelalte culesuri de vara.
Deşi culesul de la salcâm se declanşează abia luna viitoare, toate măsurile pregătitoare, legate de tehnologia întreţinerii familiilor ca şi acţiunile organizatorice trebuie gândite şi înfăptuite din timp. Un plan realist, bine întocmit care armonizează necesităţile cu posibilităţile garantează din start acţiunii de stupărit pastoral şansele cele mai bune de reuşită. Să aşteptam cu încredere culesul de la salcâm şi să fim bine pregătiţi pentru a-l valorifica la modul optim,deci profitabil!

sursa happy bee  apicultorul amator

About apimentor

Apimentor un servicu apicol - manager de proiect formator de formatori fotograf free lancer mentor apicultor pasionat
This entry was posted in educatie apicola. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s